Cat de frumoasa poate fi tara noastra si cat de orbi putem fi sa nu ne dam seama. Cu sufletele impacate si pline de mandrie ne-am intors din Tara Motilor, mai exact din satul Muncel.
Am ajuns acolo la invitatia prietenei noastre Oana Sav, care se afla si ea acasa intr-o perioada de relaxare si desprindere de meleagurile bucurestene. Ei, Oana este o sustinatoare infocata a motilor si lupta din greu pentru promovarea lor in tara si pentru pastrarea vechiilor traditii.

Asadar am avut ghidul perfect prin tara motilor si asa am cunoscut oameni minunati si locuri extraordinare.
In prima noastra zi de sedere ne-am plimbat prin Muntii Apuseni unde am putut admira Detunatele. Mai tarziu am aflat ca in Muntii Apuseni, exista doua Detunate, aflate la un kilometru si jumatate una de alta. Detunatele sunt niste coloane de bazalt, de o uimitoare regularitate, asemanatoare unor orgi naturale uriase. Detunata Goala si Detunata Flocoasa (24 respectiv 5 hectare suprafata) se constituie dintr-o rezervatie geologica cu caracter de unicat, remarcabil prin prezenta coloanelor de bazalt columnar, de forma hexagonala. Detunata Flocoasa îsi datoreaza numele padurii dese de molid ce o acopera. Detunata Golala e partial lipsita de paduri. Mai multe informatii despre Detunatele poti gasi aici.

Iata Detunata Goala:

In drum spre casa ne-am mai oprit prin satele pe care le-am intalnit in cale.

A doua zi am inceput sa descoperim povestea tulnicelor. Auzisem pana atunci despre tulnic de la Oana, il mai auzeam si la televizor cateodata iar acum eram in tara lui.

Ne-am intalnit cu doamna Mariana Gligor care este singura tulnicareasa din tara care stie si poate interpreta intregul repertoriu de chemari si cantece de tulnic care pe deasupra este considerata si ambasadoare a traditiilor artei populare din Apuseni.
De la doamna Mariana am aflat ca tulnicul era folosit pentru chemarea oilor sau a vacilor, pentru chemarea la sezatoare sau pentru chemarea dragutului. Existau si atunci si cantece de tulnic cu versuri dar erau mai greu de interpretat.
Din pacate in Apuseni mai sunt foarte putine tulnicarese si mesteri batrani care cunosc secretul tulnicelor.

Pentru a cunoaste mai bine povestea tulnicelor am urcat in satul Patrahaitesti unde am intalnit tulnicul la el acasa. Satul Patrahaitesti apartine comunei Arieseni iar pentru a ajunge acolo am urcat o ora si jumatate pe jos, drumul fiind aproape imposibil de parcurs cu masina.
Privelistea ne-a facut sa uitam rapid de oboseala de pe drum.

In Patrahaitesti am fost foarte calduros primiti. Bunicul este mester renumit de tulnice si cum era de asteptat, nepotica lui a inceput deja sa descopere tainele tulnicului.
Privelistea minunata ne-a oferit un cadru perfect pentru o sedinta foto.
Iti facem cunostinta si cu doamna Mariana Gligor:

Doamna Mariana alaturi de micul ucenic

Am fost primiti si in atelierul unde se lucreaza toata lemnaria din casa, scaune, cuiere, banci, mese, usi, dulapuri, tot ce e nevoie intr-o casa.

Am avut foarte multe lucruri de invatat din excursia noastra in tara motilor, am cunoscut oameni deosebiti, modesti, primitori, intelepti, ne-am indragostit de sunetul tulnicului, ne-am chinuit zile in sir sa-i descoperim secretele dar nici acum nu am reusit…desi vecinii nostrii cred ca s-au saturat de incercarile noastre

Pentru mai multe informatii si pentru a asculta sunetul tulnicului intra aici.

Avem locuri minunate in tara si Tara Motilor este unul dintre acestea. Cu tot dragul va invit sa descoperiti si voi traditiile si obiceiurile motilor, sa ascultati sunetul tulnicului, sa cunoasteti acei oameni minunati care va vor fascina cu povestile si cu ospitalitatea lor.

Haideti sa ii incurajam sa pastreze traditiile, sa redescopere cat mai multi sunetul tulnicului, sa-l facem sa rasune peste tot, sa ne mandrim cu ce avem; este sansa noastra sa promovam Romania.

Andreea & Dragos

Filed under: Personal, alba, mariana gligor, muncel, patrahaitesti, tara motilor, traditie, tulnic